Comuna Meseșenii de Jos, cu o suprafață a teritoriului administrativ de 62,86 km2, este amplasată la poalele Munților Meseș, în Depresiunea Crasnei, coborând spre piațeta de adunare a apelor de la Vîrsolț. În componența comunei intră următoarele localități: Meseșenii de Jos - sat resedință de comună situat la o distanță de 12 km față de municipiul Zalău, Aghireș, Fetindia și Meseșenii de Sus.
Încărcătura istorică a comunei este strâns legată de prezența liniei de apărare a Imperiului Roman, formată din turnuri și castre dispuse pe granița acestuia. Ruinele unor astfel de
bastioane de aparare se regăsesc în zonele înalte din moșia satului Meseșenii de Sus, ruine care se pot distinge și acum, după multe secole de uitare. Atestările documentare ale localităților comunei sunt datate în intervalul secolelor XIII- XVI. Centrul de comună, Meseșenii de Jos, este atestat documentar în anul 1341 sub denumirea de Kezel. Cea mai veche atestare documentară este atribuită satului Meseșenii de Sus, așezare menționată încă din anul 1213. Celelalte două așezări sunt menționate ceva mai târziu, Aghireș în anul 1361 și Fetindia în anul 1549.
La ultimul recensământ populația comunei număra 3078 de locuitori. Din punct de vedere etnic, populația comunei prezintă următoarea structură: 67,22% romani, 30,66% maghiari, 2,12% rromi. Apropierea față de municipiul Zalău a facut posibilă o migrare dinspre oraș a activităților din sectoarele secundare și terțiare. Cultivarea terenului, creșterea animalelor, prelucrarea lemnului în ateliere meșteșugărești sunt principalele ramuri de activitate care completează spectrul economic al comunei.
Din punct de vedere turistic, comuna este cunoscută pentru calitățile balneoterapeutice ale apelor sulfuroase-bicarbonatate de la Meseșenii de Sus. Punerea în valoare a acestor izvoare, dezvoltarea bazei de cazare și dezvoltarea infrastructurii ar putea face din aceată localitate o stațiune balneoclimaterică de mare succes.